Enciclopedii cu animale (partea I)

Atlasul zoologic, de Alexandru Dabija, Constantin Bogoescu și Emil Sanielevici, cel de la Editura Didactică și Pedagogică din 1983, a fost una dintre cărțile mele favorite. L-am primit în '83, când a apărut, și a fost atât de „iubit” încât prin 2000 începuseră să îi zboare paginile. L-aș fi păstrat și așa, și l-aș fi iubit în continuare, dar ai mei l-au împrumutat cuiva și nu l-am mai primit înapoi.

Acum aș vrea ca și fetița mea să aibă o carte asemănătoare: un atlas, o enciclopedie cu animale, cu fotografii frumoase de la alde National Geographic, Nature, etc. așa că am căutat una prin librării pentru pus sub brad.

Una a fost Enciclopedia Animalelor, apărută la la Editura Flamingo GD în 2009 (ISBN 978-973-1896-67-0) o traducere din italiană de Zully Mustafa. Este semnificativ numele ăsta. De asemenea, o avem listată pe doamna Laura Ivona Dumitru la ”corectură.”

Ca de obicei, am deschis-o de trei ori la întâmplare, să văd ce găsesc.

1.

„Zărganul sau știuca europeană.
[...]
Habitat: apele mării
[...]
Știuca obișnuită, cu culoarea sa verde gălbuie, aparține grupei de pești care sunt în stare să sară afară din apă atunci când sunt vânați sau pur și simplu din plăcere.
Un prădător elegant și foarte rapid, știuca are un corp zvelt, cu fălci în vârful botului lung, subțire și plat” 

Și până în vârful botului nu are fălci?
Deci dacă zărganul (Belone belone) este știuca, atunci știuca-știucă ce este? Eram curios ...
Măcar știuca este știucă.

”Știuca este un pește de apă dulce cu o reputație înfricoșătoare; este cel mai de temut prădător din apele europene și din întreaga emisferă nordică”

Mai groaznic de rapace decât orca și ursul polar la un loc!

2.
Chițcanul (Sorex araneus) este „Șoarecele de pădure,” deși aparține familiei Insectivore și se hrănește cu insecte.  Din nou, m-am simțit obligat să caut șoarecii.
Șoarecii rozătoare sunt șoareci, dar șobolanii sunt „ratoni,” probabil pentru că „ratto” în italiană sună mai aproape de „raton.”

3.
Porcul de râu african este „înrudit direct cu Cinghiale-ul european.”
Aici domul Mustafa s-a lăsat de tot de tradus.

Oripilat, am căutat în continuare. Am început să-mi notez o listă de aberații, dar m-am lăsat păgubaș. Sunt mai puține paragrafele (nu paginile) fără vreo traducere aiurea.
Când am început să scriu articolul, am pus [sic] după fiecare citat, dar mi-am dat seama că ar apărea de prea multe ori. Dați-mi voie, vă rog, să vă asigur că am citat exact și că traducerile sunt, într-adevăr, chiar atât de stupide.

Am o imagine a domnului Zully Mustafa, mare traducător din italiană, dar puțin vorbitor de română, întrebându-și soția:
- Draga, cum se spune rumunește hasta pește plat, hașa?
- Care pește plat? Calcanul?
- Calcan! Hasta estem!

De aceea pisica de mare (Dasyatis pastinaca)  este „Calcanul țepos comun.”
Rechinii plați (Rhinobatos) sunt tot calcani.
Torpilele, tot calcani. „Calcanul este unul dintre puținii pești care au un șoc electric.”
Și, în sfârșit, Calcanul (Scophthalmus) este TOT Calcan.

Când am început să scriu un blog despre traduceri nu aveam de gând să fac recomandări, dar asta e clară:
Nu cumpărați gunoiul ăsta!
Vreau să mă interesez dacă poate fi reclamată la OPC pentru că e vândută drept carte, dar nu e.
E ca și când ar vinde rumeguș în loc de făină.