Traduceri bune? - Exemple

Exemple de traduceri excelente, ca să nu mi se spună că sunt destructiv, dar nu pun nimic în loc.

1. The Word for World was Forest (de Ursula K. LeGuin) tradusă de Mihai-Dan Pavelescu „Lumii îi spuneau pădure.” (Nu toată cartea, doar titlul.)

În primul rând, trasmite exact mesajul, cu tot cu ton și subtext: un antropolog descrie cu mirare o societate neobișnuită din punctul lui de vedere, caracterizând-o pe scurt printr-un singur exemplu:

„[Traiau atât de în armonie cu natura încât] lumii îi spuneau pădure.”

În al doilea rând, sună natural, firesc în română. Imaginați-vă că tocmai v-ați întors din, să zicem, Moldova, și povestiți cuiva, la o bere:
„Ha-ha, și porumbului ... îi spuneau păpușoi!”
(Să fiu cinstit, în conversația asta la o bere, probabil ar fi „la porumb,” în loc de „porumbului,” dar vorbim despre limba literară.)  

Mă trec fiori când mă gândesc cum ar fi fost tradus titlul ăsta azi.
”Cuvântul pentru lume a fost pădure”?

Până și ritmul e (aproape) păstrat. Este trecut de la iambic:

The WORD for WORLD was FOR-est,

la trohaic:

LU-mii ÎI spu-NEAU pă-DU-re,

dar e tot bisilabic, simplu, curgător, normal, ritmul unei conversații sau a unei povești.


După părerea mea, cea de mai sus este o traducere mai bună decât „hit-ul” traducerilor SF în română
2. The Sliced-Crosswise Only-On-Tuesday World, de Philip Jose Farmer, tradus de Ion Doru Brana în „Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri.”  (Din nou, doar titlul.)

Într-adevăr, e liberă, artistică, poetică, și MULT mai bună decât ceva de genul „Lumea feliată cruciș numai marțea.” (Nu râdeți! Am exemple din astea, o grămadă, vomitate de traducători consacrați, publicate de edituri mult-premiate și lăudate.)

Dar, mi se pare mie, nu transmite chiar tot mesajul. Povestirea e despre un Pământ suprapopulat unde oamenii trăiesc câte o zi pe săptămână, iar în rest stau în stază, cam așa cum se circula cu mașina înainte, o zi numerele cu soț, următoarea numerele fără soț. Într-adevăr, DUPĂ ce citești povestirea, titlul se potrivește și e inteligent și șmecher, dar înainte, habar nu ai ce vrea să spună.

De partea cealaltă, domnul Ion Doru Brana stă, în amintirile mele, mult deasupra tuturor celorlalți traducători de SF din engleză, mai ales pentru Dune, de Frank Herbert. (Ar trebui să o iau la puricat, să văd dacă e chiar așa cum mi-o amintesc. Proiect nou!)

Din nou, nu vorbesc despre toată cartea, ci doar despre două cuvinte:
3. Crysknife - „cristai” și stillsuit - „distrai.”
Perfecte!

Un crysknife (crystal knife) e un cuțit făcut din dintele de cristal al unui vierme uriaș.
Cristal+cuțit...
Cristalocuțit? Nu.
Criscuțit? Nu!

Cristai. Sună a cristal, dar taie. Spune tot ce trebuie să spună într-un singur cuvânt care e la fel de scurt, compus, nou și inventat, și în română, și în engleză.

Un stillsuit e un costum care recuperează, filtrează și purifică lichidele excretate de corp.
Ca să fim exacți, nu le distilează prin evaporare-condensare ca un alambic (still.)

Deci, still + suit, alambic + costum ...
(Ca să nu spun liniștit + costum, vezi ”live young” tradus „trăiesc tineri.”)
Costum alambic?
Costum distilator?
Distilohaină?

Nu! Distrai. Din nou, aceleași caracteristici ca și originalul: scurt cum trebuie să fie un cuvânt cu utilizare frecventă, compus din două părți care sugerează funcția, inexistent, dar posibil și acceptabil în ambele limbi.

Îmi place foarte mult cum domnul Brana folosește literele de câte două ori în fiecare combinație:
crista-tai
dist-strai
ca să scurteze și să compună și mai mult cuvântul tradus.

Acesta este genul de traduceri pe care mi-aș dori să le găsesc într-o carte.
Din păcate, ceea ce găsesc sunt traducerile pe care le critic aici.